Chirurgie

Chirurgia oro-maxilo-facială este o disciplină a medicinei stomatologice care folosește tehnici și proceduri chirurgicale pentru tratarea afecțiunilor din zona inferioară a capului, ea este împărțită în: chirurgie dento-alveolară și chirurgie oro-maxilo-facială invazivă.

Chirurgie

Chirurgia oro-maxilo-facială este o disciplină a medicinei stomatologice care folosește tehnici și proceduri chirurgicale pentru tratarea afecțiunilor din zona inferioară a capului. Aceasta este împărțită în două ramuri mari:

Chirurgia dento-alveolară care permite prin adoptarea unor tratamente chirurgicale rezolvarea unor probleme apărute la nivelul osului și țesuturilor moi: granuloame apicale, chisturi maxilare, dinți incluși sau semiincluși, extracții dentare dificile, abcese periosoase cu punct de plecare dentar, tumori benigne, afecțiuni parodontale, augumentari osoase, sinus lift, etc. Aceste proceduri pot fi realizate în cabinetele stomatologice de specialitate, necesită anestezie locală, dar nu necesită spitalizare după intervenție.

Chirurgia oro-maxilo-facială implică intervenții chirurgicale cu o amploare mai mare: fracturi în regiunea oro-maxilo-facială, tumori extinse, refaceri masive ale unor zone, etc. Aceste intervenții chirurgicale se realizează de obicei sub anestezie generală, necesită spitalizare și o supraveghere postchirurgicală mai atentă.

Procedurile stomatologice din cadrul chirurgiei orale includ:

• Extracția dentară – procedura prin care se îndepărtează din alveola sa un dinte bolnav care nu poate fi tratat. Pentru această procedură nu este nevoie să se incizeze țesuturile moi adiacente.

• Extracția dentară chirurgicală – este metoda de tratament prin se extrage prin incizia țesuturilor adiacente (gingie, os) un dinte erupt, erupt parțial sau neerupt.

• Chirurgie în scop protetic (pre sau proprotetică) – se folosesc proceduri chirurgicale cu ajutorul cărora se reface câmpul protetic astfel încât să se poată realiza o lucrare protetică după vindecarea țesuturilor: alveolectomie, alveoplastie, excizie și repoziționare de țesut, adiție osoasă.

• Expunerea și repoziționarea chirurgicală a unui dinte neerupt.

• Replantarea, repoziționarea și imobilizarea unui dinte luxat.

• Incizia și drenajul unui abces sau chist în cavitatea bucală.

• Frenectomie/ frenoplastie – procedura prin care se excizează frenul buzei.

• Regenararea tisulară ghidată.

• Tratamentul de urgență în fracturile maxilo-mandibulare.

• Adiția sau remodelarea osoasă după extracția unui dinte sau pentru regenerarea osoasă ghidată - cuprinde tehnici chirurgicale menite să remodeleze osul astfel încît sunt reparate defecte survenite în cazul unor extracții dentare, a unor chisturi sau tumori osoase, sau a unor defecte anatomice. Remodelările se realizează prin umplerea defectelor cu material osos sau prin reducerea de volum a celui existent. Ca și materiale osoase de adiție amintim: osul propriu (autogrefa) recoltat dintr-o altă parte a corpului, os uman recoltat de la alți subiecți (alogrefa), os animal (xenogrefa) sau os sintetic. Aceste remodelări duc la o bază cât mai solidă și estetică a dinților existenți sau a unor lucrări protetice viitoare.

• Transplantarea dentară sau a mugurilor dentari.

• Sutura/ apozitia de trunchi nervos în cadrul unei intervenții.

• Sinus lift extern sau intern – procedura prin care se ridică podeaua sinusală astfel încât după vindecare în osul maxilar să se poată insera implanturi dentare.

• Apicectomie – secționarea și extragerea porțiunii apicale a radăcinilor dentare.

Aceste proceduri presupun incizarea (tăierea) țesuturilor moi și osului maxilar sau mandibular cu ajutorul unor instrumente speciale și apoi ligaturarea (coaserea) acestora în poziția dorită pentru o vindecare cât mai eficientă.

După astfel de intervenții chirugicale, de obicei, medicul practician recomandă și tratament adițional cu antibiotice și antiinflamatoare, precum și o igienă strictă a zonei respective.