Odontologie

Ramură a stomatologiei ce se ocupă cu tratamentul leziunilor carioase ale dinților, precum și a celor necarioase (fracturi, distrofii, leziuni de uzură dentară).

Odontologie

Una din ramurile stomatologiei este odontologia, ea se ocupă cu tratamentul leziunilor carioase ale dinților, precum și a altor leziuni necarioase (fracturi, distrofii, leziuni de uzură dentară).

,,Vedeta,, odontologiei este caria dentară, cea care stă la baza majorității problemelor stomatologice și care este în principal rezultatul acțiunii germenilor și bacteriilor din placa bacteriană. Dacă aceste microorganisme nu sunt îndepărtate eficient de pe suprafața
dentară, ele devin factori favorizanți pentru apariția unor acizi care în timp
demineralizează învelișul exterior al dintelui (smalțul), ducând la apariția unor cavități ce se măresc în timp și ajung să penetreze smalțul dentar atacând și dentina. Deorece smalțul nu este inervat, caria care se găsește doar la nivelul acestuia nu doare. Odată ce aceasta a ajuns la dentină, nu numai că avansează mult mai repede deoarece dentina este mult mai moale, dar cu cât se apropie mai mult de pulpa dentară unde se găsește nervul și vasele sangvine care hrănesc dintele, caria poate produce inflamație, infecție și implicit durere. Caria dentară netratată poate duce chiar la măcinarea totală a coroanei dentare și pierderea dintelui.

Cauzele care favorizează apariția cariilor dentare sunt în principal:

• preponderența în alimentație a alimentelor dulci, lipicioase sau tari,

• igiena precară,

• lipsa florului și a altor minerale,

• unele boli sau medicamente care fac saliva să devină acidă sau inexistentă.

Simptomele care apar cand este prezent un proces carios sunt următoarele:

• pete colorate (gri, maro și negru) pe suprafața dintelui,

• respirație urât mirositoare,

• durere permanentă sau la contactul cu diferiți factori reci, calzi, duri sau dulci,

• spre final pot fi prezente: febra, umflarea locului de inserție al dintelui și inflamarea ganglionilor din zona gâtului.

Contrar unor credințe des întâlnite, caria nu apare niciodată ,,peste noapte", ci printr-un proces lent în luni sau chiar ani de zile, așa că un control amănunțit la fiecare 6 luni poate depista caria în fază incipientă, iar medicul dentist o poate trata mult mai repede și fără pierderi majore ale substanței dentinare.

Dacă procesul carios este în fază incipientă și cavitatea este mică, specialistul poate repara smalțul doar printr-o curățare adecvată a acestuia, fluorizare și apoi sigilare. În schimb, dacă suprafața carioasă este mai mare tratamentul poate fi diferit în funcție de caz:

• îndepărtarea întregului țesut cariat și apoi obturarea cavității direct în cabinet cu diferite materiale (compozit, ceramică prefabricată sau amalgam),

• îndepărtarea întregului țesut afectat și apoi refacerea coroanei dentare cu incrustații, coroane sau punți prefabricate de către tehnicianul dentar din diferite materiale (metal, compozit, ceramică),

• îndepărtarea întregului dinte prin extracție și apoi înlocuirea lui cu implant sau punte dentară. În funcție de adâncimea cariei și de gradul de afectare a rădăcinii și implicit a nervului și vaselor de sânge de la nivelul pulpei dentare, după curățarea țesutului cariat și înainte de obturație, în multe cazuri este nevoie și de tratament endodontic (îndepărtarea nervului, curățarea canalului și sigilarea acestuia).

Pe lângă tratamentul de specialitate al cariei, atunci când există simptome precum inflamație, infecție sau durere, medicul stomatolog optează și pentru administrarea unui tratament la domiciliu cu:

• medicamente antialgice (contra durerii) și antiinflamatoare - Algocalmin, Nurofen, Ibuprofen, Ketorol, Paracetamol, Aspirină

• antibiotice

OBTURAȚIA DENTARĂ

Refacerea structurii dentare în urma curățării proceselor carioase se numește obturație dentară (plombă). La aceste obturații se pot folosi mai multe tipuri de materiale: amalgam, rășini compozite sau ceramici (ceramică presată, porțelan).

Având în vedere că fiecare material în parte are proprietățile și modul lui de aplicare, este de preferat ca atunci când se stabileste planul de tratament, echipa medic-pacient să găsească cea mai bună metodă de reconstrucție a dinților afectați de carii.

În prezent, obturațiile cu amalgam sunt din ce în ce mai puțin folosite deoarece acest material este un aliaj metalic argintiu format din bucăți de argint, cupru, zinc sau staniu în amestec cu mercur lichid. Mulți medici au optat pentru eliminarea acestui aliaj din cabinetul propriu pe de o parte din cauza faptului că mercurul contribuie la apariția mai multor boli, în special neurologice (demența, scleroza multiplă, Alzheimer), precum și a faptului că acest aliaj metalic prezintă deformării evidente la schimbările de temperatură și forțe masticatorii. Datorită culorii și durității lui, amalgamul se folosește în special pe partea ocluzală a dinților laterali.

Obturațiile cu materiale compozite sunt cele mai frecvent folosite la momentul actual. Materialele compozite sunt de fapt amestecuri biocompatibile de material plastic de culoarea dintelui la care se adaugă în diferite procente dioxid de siliciu. Până acum câțiva ani aceste materiale se foloseau destul de rar și doar pentru repararea cavităților aflate pe dinții frontali, acolo unde aspectul este cel mai important. În fiecare an aceste compozite au fost modificate astfel încât, pe lângă culoarea și flexibilitatea apropiată de structura dintelui natural, ele oferă și duritatea pe care altădată o găseam numai la amalgam.

De obicei ,,plombele" de compozit se pun într-o singură ședință, după curățarea adecvată a procesului carios și după alegerea culorii specifice pentru fiecare pacient. Aceste plombe fizionomice nu sunt definitive și trebuie schimbate după o anumită perioadă de timp care depinde în special de calitatea materialului compozit, de igiena personală și de obiceiurile alimentare ale fiecărui pacient în parte.

Obturațiile de ceramică se numesc inlay sau
onlay și sunt reconstrucții indirecte care se fac în laboratorul de
tehnică dentară după ce medicul a curățat procesul carios de pe
dinte și a luat amprenta cavității rezultate. Ele sunt mult mai dure
și mai rezistente în timp și sunt folosite de obicei atunci când suprafața ce trebuie reconstruită este foarte mare.