• Dicționar Dentar

    Identiq vă pune la dispoziție explicații ale termenilor medicali. Prin utilizarea dictionarului puteti intelege mai bine exprimarile strict medicale si starea dvs. de sanatate.

Este o colecţie de puroi, bine delimitată de ţesuturile din jur. O durere zvâcnitoare deranjează puternic masticaţia.

Se manifestă printr-o tumefacţie (umflatură) care deformează regiunea respective - pielea sau mucoasa care acoperă abcesul se află în tensiune, este roşie şi congestionată, iar la palpare dă senzaţia de fluctuenţă. Starea generală: febră, frisoane, tahicardie, uneori tulburari ale diurezei, oboseală generală, cefalee.

Un abces dentar rezultă dintr-o infecţie a pulpei dentare. Odata distrusă pulpa, infecţia afectează osul maxilarului. Această infecţie poate rezulta dintr-o fractură a dintelui, dintr-o paradontopatie sau, de cele mai multe ori, dintr-o carie dentară netratată şi complicată. 
Abcesul este constituit din:

  • ţesuturi necrozante
  • celule parțial sau total distruse
  • germeni fagocitați sau chiar vii în jurul cărora există o membrană piogenă

Dupa incizie şi drenaj se vindecă. Daca nu se face tratamentul chirurgical adecvat, supuraţia se poate deschide spontan, ramânând o fistulă care poate difuza în lojile vecine sau poate invada osul din vecinătate.

Constă în pierderea lentă a substanţei dure dentare prin masticaţia alimentelor foarte dure sau prin parafuncţii (bruxism, alte obiceiuri vicioase).

Clasificarea gradului de abrazie dentară:

  • gradul I (afectează stratul de smalţ)
  • gradul II (apar insule de dentină)
  • gradul III (apar punţi de unire între insulele de dentină)
  • gradul IV (deschiderea camerei pulpare)

Este un dispozitiv pentru profilaxia dentară, care utilizează apă, aer şi pulbere de bicarbonat de sodiu pentru a îndeparta petele, placa şi depozitele moi de pe suprafetele dinţilor. Datorită pulberii uşor abrazive de bicarbonat, se realizează în acelaşi timp şi lustruirea suprafeţelor igienizate.

Tratamentul de albire dentară este una din metodele folosite în estetica dentară pentru a îmbunătaţi aspectul danturii. Albirea este o procedură sigură şi eficientă, utilizată pentru a îndeparta coloraţiile şi petele de pe dinţi, dar şi pentru a deschide culoarea naturală a dinţilor, atunci când pacientul doreşte acest lucru.

Este un aparat confecţionat din acrilat, metal sau combinaţii ale acestora. Aplicat în cavitatea bucală, acesta are rolul de a corecta anomalia dento-maxilară, de a păstra rezultatul obţinut şi de a preveni instalarea recidivei.

Tipuri de aparate ortodontice: aparate mecanice sau active (activatoare), aparate funcţionale (dotate cu planuri înclinate sau pelote, care la închiderea arcadelor transformă forţa de contracţie a musculaturii ridicătoare a mandibulei în forţe ortodontice), aparate pasive sau de contenţie (împiedica apariţia unor anomalii dento-maxilare sau previn instalarea recidivei), aparate fixe (Brackets).

Caria secundară marginală este procesul carios ce apare pe coroana unui dinte obturat, la limita de contact dintre materialul obturat şi marginea cavităţii şi care are tendinţa de a evolua în profunzime provocând subminarea şi fracturarea pereţilor cavităţii, iar în ultimă instanţă afectarea pulpei dentare.

O etapă pasivă de încheiere a tratamentului ortodontic care urmareste menţinerea rezultatului obţinut şi prevenirea recidivei.

Cele mai importante opţiuni actuale de tratament cosmetic dentar sunt:

Albirea dinților - este la ora actuală cel mai comun tratament cosmetic prescris. Gelul de albire folosit este pe baza de peroxid şi va albi în timp dinţii semnificativ peste nuanţa lor originală. Rezultatul albirii se menţine în timp, dar variază de la individ la individ şi se poate prelungi prin evitarea fumatului, cofeinei, vinului rosu şi nefolosind rujuri închise la culoare.

Aplicarea de obturații fizionomice – se realizează în cabinet. Prin adeziune se aplică o raşină specială fotopolimerizabilă de aceeaşi nuanţă cu restul de dinte natural în cazurile de dinţi fracturaţi, cariaţi, îngălbeniţi sau înnegriţi. Răşina se modelează conform morfologiei dintelui natural, se adaptează şi se lustruieşte, rezultând astfel un rezultat estetic excelent.

Fațetările -reprezintă procedura de aplicare a unor faţete ultra-subţiri din material compozit sau ceramică, fiind o opţiune excelentă în închiderile de diastemă (strungăreaţă) sau coloraţiile dentare persistente pe feţele vestibulare (dinspre exterior) ale dinţilor.

Metodele de tratament cosmetic dentar descrise mai sus concură la realizarea unor reabilitari orale complexe şi complete, pe prim plan fiind conceperea unor lucrari cu aspect "natural", care să se integreze ca forma, culoare şi dimensiuni cu contextul cavităţii bucale a pacientului.

Metodă terapeutică, prin care se îndepartează depozitele de tartru supra şi subgingival de pe dinţi şi de pe lucrări protetice.

Spaţiere interdentară de 2-10 mm între cei doi incisivi centrali superiori.

Intervenţie de necesitate, care constă în îndepărtarea unui dinte bolnav, care provoacă şi întreţine procese patologice locale, regionale şi generale, ce nu pot fi rezolvate prin tratamente conservatoare.

Este o forma minoră de operaţie a gingiei, ce implică în general îndepărtarea unei mici cantiti de ţesut gingival din jurul unuia sau mai multor dinţi. Este o operaţie periodontală care îndepărtează sau reconstituie ţesutul gingival. În cazul apariţiei unor afecţiuni cronice la nivelul gingiei, gingivectomia se realizează după ce au fost încercate alte metode non-chirurgicale de ameliorare şi înainte ca afecţiunea să avanseze până în punctul de a pune în pericol ligamentele şi suportul osos al dinţilor.

Miros neplacut al respirţtiei; printre cauze se numară igiena bucală deficitară, infecţiile structurilor nazofaringiene şi abcesele pulmonare.

Reprezintă rădăcina unui dinte artificial ce urmează a înlocui dintele lipsă de pe arcadă.

Materialul din care este realizat este titanul, material 100% biocompatibil.

Implantul dentar este de fapt un şurub de titan care este plasat prin tehnici speciale în interiorul osului maxilar/mandibular pentru a înlocui dintele/dinţii lipsă de pe arcadă.

Numite şi obturaţii indirecte, incrustaţiile (inlay şi onlay) sunt constituite din porţelan sau materiale compozite şi, spre deosebire de obturaţii, sunt create în laborator. Incrustaţiile se folosesc pentru a reface un dinte cu cavităţi foarte mari sau cu deficienţe structurale.

Mobilitatea dentară fiziologică este de:

  • 0, 100 mm pentru dinții pluriradiculari
  • 0, 150 mm pentru dinții monoradiculari.

Mobilitatea dentară patologică este apreciată astfel:

  • gradul I = mobilitate vestibulo-orală
  • gradul II = mobilitate vestibulo-orală și aproximală
  • gradul III = mobilitate vestibulo-orală, aproximală și axială.

Obturaţia dentară reprezintă plomba folosită pentru a reface lipsa de structură dentară în urma formării cariilor. Medicul stomatolog curaţă zona afectată, folosind freze adecvate şi reface forma dintelui cu un material specific zonei laterale sau frontale.

Obturaţia fizionomică fotopolimerizabilă este o obturaţie realizată din materiale estetice, de culoarea dinţilor naturali, care se aplică şi se întaresc prin folosirea unui fascicul al unei lampi foto, care polimerizează materialul.

Ramură a stomatologiei care se ocupă cu îndreptarea dinţilor aflati într-o poziţie anormală pe arcada dentară.

Parodontoza reprezintă o denumire foarte răspândită, însa incorectă, data afecţiunilor parodontale. Aceste boli afecteaza ţesuturile ce au rolul susţinerii dinţilor în os, şi anume: cementul de pe suprafaţa rădăcinilor dentare, osul alveolar şi ligamentele parodontale. Este vorba de o inflamaţie care determină în timp absorbţia osului, retragerea gingiei şi dezvelirea rădăcinilor.

Tartrul dentar reprezintă un depozit dur, calcifiat ce se depune pe suprafeţele dentare, îndeosebi pe feţele interioare ale incisivilor inferiori, pe faţa dinspre obraz a molarilor superiori, precum şi în regiunile în care dinţii nu se pot curăţa corespunzator (dinţi înghesuiţi, respectiv cei pe care nu se mestecă din pricina unor dureri). De asemenea, tartrul dentar se regăseţte şi pe lucrările dentare - coroane, punţi sau plombe.

Inițial, tartrul dentar are culoare alb-gălbuie, dar în timp se colorează spre brun-cenuşiu cu pigmenţii din alimentaţie (proveniţi în special din cafea, cola, ceaiuri, tutun).